Centrala hidroelectrică este cea mai larg utilizată sursă de energie regenerabilă la nivel global. Cu o producție anuală estimată la 4.2 TWh[1], ceea ce înseamnă aprox. 16% din generarea globală de energie în 2018[2]. Atunci când vine vorba de sustenabilitate, energia hidroelectrică se comportă deosebit de bine - nu doar în comparație cu energiile neregenerabile, dar și atunci când este comparată cu energia solară și cea eoliană[3].
Cu toate acestea, operatorii necesită tot mai mult să ia în calcul factorii de piață, care au un efect negativ asupra profitabilității centralelor hidroelectrice.
Capacitățile excesive prelungite, prioritizarea prețurilor fixe ale energiei eoliene și ale celei solare, cât și tarifele subvenționate, reduc prețul curentului. Puterea nucleară ieftină și producția continuă de energie de către combustibilii minerali, în funcție de regiune, contribuie la profitabilitatea redusă a energiei hidroelectrice. Apoi, adăugați la toate acestea reglementările tot mai stricte ale mediului și certificatele CO2 care sunt încă la un preț acceptabil.
Din aceste motive, unul din scopurile operatorilor de centrale hidroelectrice este de a-și amplifica eficiența centralelor. În timp ce acest lucru poate fi realizat cu modificări scumpe și extinderi ale capacităților, măsuri care sunt deseori subestimate, cum ar fi lubrifianții de performanță înaltă pot, de asemenea, contribui la o eficiență energetică mai mare, crescând astfel profitabilitatea în timp ce se îmbunătățește amprenta ecologică a centralei.